Sari la conținut

obrăzui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din obraz + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /o.brə.zu'i/


Verb


Conjugarea verbului
obrăzui
Infinitiv a obrăzui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
obrăzuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să obrăzuiască
Participiu obrăzuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a reprezenta, a înfățișa; a schița.


Traduceri

Referințe