reprezenta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză représenter < latină repraesentare.

Pronunție

  • AFI: /re.pre.zen'ta/


Verb


Conjugarea verbului
reprezenta
Infinitiv a reprezenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reprezint
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reprezinte
Participiu reprezentat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect.
  2. (v.tranz.) a înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj.
  3. (v.tranz.) a interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului.
  4. (v.tranz.) a acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar.
  5. (v.tranz.) a fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale.
  6. (v.tranz.) a constitui, a fi, a însemna.
  7. (v.tranz.) a-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; (p.ext.) a-și imagina, a-și închipui.
  8. (v.tranz.) a exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe