obturator

română

Etimologie

Din franceză obturateur.

Pronunție

• AFI: /ob.tu.ra'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului obturator
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obturator	obturatoare
Articulat	obturatorul	obturatoarele
Genitiv-Dativ	obturatorului	obturatoarelor
Vocativ	obturatorule	obturatoarelor

1. dispozitiv utilizat în scopul micșorării secțiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc.

Cuvinte compuse

• obturator fotografic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online