ofensa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză offenser.

Pronunție

  • AFI: /o.fen'sa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) ofensa
Infinitiv a (se) ofensa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ofensez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ofenseze
Participiu ofensat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa.
  2. (v.refl.) (fam.) a se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe