ofensa

română

Etimologie

Din franceză offenser.

Pronunție

• AFI: /o.fen'sa/

Verb

Conjugarea verbului (se) ofensa
Infinitiv	a (se) ofensa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) ofensez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ofenseze
Participiu	ofensat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa.
2. (v.refl.) (fam.) a se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca.

Sinonime

• insulta, jigni, supăra, vexa

Cuvinte derivate

• ofensare
• ofensat
• ofensator
• ofensă

Traduceri

a aduce cuiva o ofensă

afrikaans: beledig (Afrikaans) catalană: ofendre (català) daneză: fornærme (dansk) engleză: offend (English) esperanto: ofendi (Esperanto) faroeză: gera firtnan (føroyskt) franceză: offenser (français) friziană: misledigje (Frysk) germană: beleidigen (Deutsch), kränken (Deutsch), verletzen (Deutsch) islandeză: móðga (íslenska)

italiană: offendere (italiano) norvegiană: fornærme (norsk) neerlandeză: beledigen (Nederlands), grieven (Nederlands), krenken (Nederlands), verongelijken (Nederlands) poloneză: obrażać (polski) portugheză: ofender (português) spaniolă: ofender (español) suedeză: förnärma (svenska), förolämpa (svenska) turcă: acıtmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online