oier

română

Etimologie

Din oaie + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /oˈjer/

Substantiv

Declinarea substantivului oier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oier	oieri
Articulat	oierul	oierii
Genitiv-Dativ	oierului	oierilor
Vocativ	oierule	oierilor

1. crescător, proprietar sau negustor de oi; (p.ext.) păstor, cioban.
2. (înv.) slujbaș însărcinat cu încasarea oieritului.
3. (astron.; art., rar) lira.

Cuvinte derivate

• oierie
• oierit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• eroi

Referințe

• DEX '98 via DEX online