omeți

română

Etimologie

Din omăt.

Pronunție

• AFI: /o.me'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului omeți
Infinitiv	a omeți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să omețească
Participiu	omețit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) (reg.) a (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi.
2. (v.intranz.) a viscoli.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• omite

Referințe

• DEX '98 via DEX online