onorariu
română
Variante
Etimologie
Din franceză honoraire < latină honorarium.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului onorariu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | onorariu | onorarii |
| Articulat | onorariul | onorariile |
| Genitiv-Dativ | onorariului | onorariilor |
| Vocativ | onorariule | onorariilor |
- plată, retribuție dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online