opincă

română

Etimologie

Din bulgară опинка (opinka), опинък (opinăk).

Pronunție

• AFI: /o'pin.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului opincă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	opincă	opinci
Articulat	opinca	opincile
Genitiv-Dativ	opincii	opincilor
Vocativ	opincă	opincilor

1. încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau de cauciuc, strânsă pe laba piciorului cu ajutorul nojițelor.
2. (fig.) (la sg.; cu sens colectiv) țărănime.

Cuvinte derivate

• opincar
• opincuță
• opincărie

Expresii

• (reg.) A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) = a) a păcăli pe cineva, a trage pe sfoară; b) a face pe cineva de rușine
• C-un pantof și c-o opincă = luat prin surprindere, nepregătit
• A umbla cu opinci de fier = a umbla mult
• Pe unde și-a spart dracul opincile = departe
• A călca (pe cineva) pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa
• De la vlădică până la opincă = din toate clasele sociale, toți

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pocăni

Referințe

• DEX '98 via DEX online