De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din germană Opponent.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
oponent
|
| m.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
oponent
|
oponenți
|
| Articulat
|
oponentul
|
oponenții
|
| Genitiv-Dativ
|
oponentului
|
oponenților
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- persoană care face parte dintr-o opoziție.
Traduceri
