oponent

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din germană Opponent.

Pronunție

  • AFI: /o.po'nent/


Substantiv


Declinarea substantivului
oponent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oponent oponenți
Articulat oponentul oponenții
Genitiv-Dativ oponentului oponenților
Vocativ ' '
  1. persoană care face parte dintr-o opoziție.


Traduceri