orășean

română

Etimologie

Din oraș + sufixul -ean.

Pronunție

• AFI: /o.rəˈʃe̯an/

Substantiv

Declinarea substantivului orășean
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orășean	orășeni
Articulat	orășeanul	orășenii
Genitiv-Dativ	orășeanului	orășenilor
Vocativ	orășeanule	orășenilor

1. locuitor al unui oraș.

Cuvinte derivate

• conorășean
• orășeancă
• orășeană
• orășenesc
• orășenește
• orășenie
• orășenime
• orășenism
• orășeniza

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online