orbeață

română

Etimologie

Din orbeț.

Pronunție

• AFI: /orˈbe̯a.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului orbeață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orbeață	orbețe
Articulat	orbeața	orbețele
Genitiv-Dativ	orbeței	orbețelor
Vocativ	orbeațo	orbețelor

1. ființă care nu vede bine sau nu vede deloc; (p.ext.) cerșetoare (oarbă).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online