Sari la conținut

ore

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : ore, Ore, Ore., -ore, oré, orë, óre, ôre, öre, őre, øre, ōre, оре

Variante

Etimologie

Din franceză öre < cuvânt scandinav.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ore
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ore ore
Articulat orea orele
Genitiv-Dativ orei orelor
Vocativ - -
  1. (ec.) monedă divizionară în Danemarca, Norvegia și Suedia, valorând a suta parte dintr-o coroană.

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Din oră.

Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru oră.

Referințe





(euskara)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ore

  1. aluat, cocă





(English)

Etimologie

Din anglo-saxonă ār.

Pronunție

  • (Anglia) AFI: /ɔː/
  • (SUA) AFI: /oʊr/, /ɔːr/


Substantiv

ore, pl. ores (și invariabil)

  1. minereu

Omofone





(français)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Substantiv

ore f.

  1. jaluzea ce proteja de foc

Omofone





(Avañe'ẽ)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Pronume

ore

  1. noi, a(l) nostru, noastră





(italiano)

Etimologie

Derivat din ora.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de plural pentru ora.





(日本語)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronume

ore, katakana オレ, hiragana おれ, kanji

  1. eu





(Latina)

Etimologie

Derivat din os

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de ablativ pentru ōs





(dum)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /ˈoːrə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ōre
' Singular Plural
Nominativ ōre ōren
Acuzativ ōre ōren
Dativ ōre ōren
Genitiv ōren ōren

ore

  1. ureche