nostru

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din latină noster, nostra.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronume

  1. (pron.pos.) (de obicei precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) (înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor și de un grup din care vorbitorul face parte, precum și numele acestora)
    Are o casă ca a noastră
  2. (pron.pos.) (pop.; mai ales la m. pl.; indică soțul, soția, familia, rudele vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu ei, înlocuind și numele acestora)
    Când vin ai noștri acasă?
  3. (pron.pos.) (indică lucrurile personale, proprietatea, preocupările etc. vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu el, înlocuind și numele acestora)
    Mă întorc la ale noastre


Traduceri


Adjectiv

  1. (adj.pos.) care se află în posesiunea vorbitorului și a unui grup din care face parte acesta, care este legat printr-o relație de proprietate cu vorbitorul și cu grupul din care face parte acesta.
    Casa noastră.
  2. (adj.pos.) care este legat printr-o relație de apartenență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte.
    Picioarele noastre.
  3. (adj.pos.) care este legat printr-o relație de dependență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte.
    Gazda noastră.
    Strămoșii noștri.
  4. (adj.pos.) care este spus, săvârșit de vorbitor și de grupul din care acesta face parte.
    Acțiunea noastră.
  5. (adj.pos.) (ca plural al modestiei) meu.
    Cartea noastră.
  6. (adj.pos.) (cu valoare obiectivă)
    Vine în ajutorul nostru


Traduceri

Referințe