organist

română

Etimologie

Din franceză organiste, germană Organist, italiană organista.

Pronunție

• AFI: /or.ga'nist/

Substantiv

Declinarea substantivului organist
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	organist	organiști
Articulat	organistul	organiștii
Genitiv-Dativ	organistului	organiștilor
Vocativ	organistule	organiștilor

1. persoană care cântă la orgă.

Cuvinte derivate

• organistă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• argintos
• îngroșat

Referințe

• DEX '98 via DEX online