orhită
română
Etimologie
Din franceză orchite, germană Orchitis.
Pronunție
- AFI: /or'hi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului orhită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orhită | orhite |
| Articulat | orhita | orhitele |
| Genitiv-Dativ | orhitei | orhitelor |
| Vocativ | orhită | orhitelor |
- boală caracterizată prin inflamarea cordonului spermatic și a testiculelor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online