cordon

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză cordon

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cordon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cordon cordoane
Articulat cordonul cordoanele
Genitiv-Dativ cordonului cordoanelor
Vocativ - -
  1. cingătoare (de material plastic, de panglică de pânză, de piele etc.); centură, curea.
  2. panglică lată de mătase purtată diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decorații înalte; gradul cel mai înalt al unei decorații.
  3. ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite în telefonie.
  4. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală.
  5. șir de posturi militare însărcinate cu un serviciu de pază; linie compactă, formată de obicei din soldați care au ca sarcină să asigure ordinea în cazul unei afluențe de oameni.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri





engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie, forma de diminutiv pentru corde

Pronunție

  • AFI: /ˈkɔrdn/


Substantiv

cordon

  1. cordon

Referințe

Dictionary.com