hotărî

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din hotar.

Pronunție

  • AFI: /ho.tə'rɨ/


Verb


Conjugarea verbului
(se) hotărî
Infinitiv a (se) hotărî
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) hotărăsc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) hotărască
Participiu hotărât
Conjugare IV

I.

  1. (v.tranz. și refl.) a alege (între mai multe posibilități), a lua sau a faceia o hotărâre; a (se) decide.
  2. (v.tranz) (rar; construit cu dativul) a porunci cuiva să facă ceva.
  3. (v.tranz.) a stabili, a fixa o dată, un termen etc.
  4. (v.tranz.) a destina, a meni pe cineva pentru ceva.

II.

  1. (v.tranz.) (înv.) a stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar.
  2. (v.refl.) a se mărgini cu..., a fi vecin cu...

Sinonime

I.

II.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe