oripila

română

Variante

• horipila

Etimologie

Din franceză horripiler, probabil din latină horripilari ("a avea părul ridicat").

Pronunție

• AFI: /o.ri.pi'la/

Verb

Conjugarea verbului oripila
Infinitiv	a oripila
Indicativ prezent pers. 1 sg.	oripilez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să oripileze
Participiu	oripilat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (livr.) a îngrozi.
2. a indispune, a supăra foarte tare.

Sinonime

• 1: înfiora, îngrozi
• 2: exaspera

Cuvinte derivate

• oripilant
• oripilare
• oripilat
• oripilație, oripilațiune

Cuvinte apropiate

• oribil

Traduceri

a înfiora

catalană: horripilar (català) cehă: děsit (čeština) engleză: horrify (English) finlandeză: kauhistuttaa (suomi), hirvittää (suomi) franceză: horripiler (français) galiciană: horripilar (galego) germană: erschrecken (Deutsch)

italiană: orripilare (italiano) maghiară: rémít (magyar) poloneză: przerażać (polski) portugheză: horripilar (português) spaniolă: horripilar (español) suedeză: förfära (svenska) turcă: korkutmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online