înfiora

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : înfioră

română

Etimologie

Din în- + fior.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fjoˈra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înfiora
Infinitiv a (se) înfiora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înfior, înfiorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înfioare, înfioreze
Participiu înfiorat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a face ca cineva să fie cuprins sau a fi cuprins de fiori; a (se) speria, a (se) înfricoșa.
  2. (v.tranz. și refl.) a suferi sau a face pe cineva să sufere o impresie adâncă, a (se) pătrunde de un sentiment adânc; a (se) emoționa, a (se) tulbura.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) mișca ușor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din înfiora.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înfiora.

Anagrame

Referințe