orna

Vezi și : ornă

română

Etimologie

Din franceză orner < latină ornare. Confer italiană ornare.

Pronunție

• AFI: /orˈna/

Verb

Conjugarea verbului orna
Infinitiv	a orna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ornez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să orneze
Participiu	ornat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora.

   A orna un parc.

Sinonime

• împodobi, înfrumuseța, (rar) agrementa, (reg.) înfrumoșa, garnisi

Cuvinte derivate

• ornament
• ornant
• ornare
• ornat
• ornate

Traduceri

a decora

catalană: ornamentar (català) cehă: zdobit (čeština) ebraică: לעטר (עברית) (le`atér), לקשט (עברית) (lekashét) engleză: adorn (English) esperanto: ornami (Esperanto) finlandeză: ihailla (suomi) franceză: orner (français) germană: schmücken (Deutsch) interlingua: ornar (interlingua) italiană: adornare (italiano), ornare (italiano)

japoneză: 飾る (日本語) (かざる, kazaru) latină: adorno (Latina) maghiară: díszít (magyar) neerlandeză: decoreren (Nederlands) poloneză: zdobić (polski), ozdabiać (polski) portugheză: ornar (português) spaniolă: ornar (español) suedeză: pryda (svenska), smycka (svenska) turcă: süslemek (Türkçe), donamak (Türkçe)

Etimologie

Din orna.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru orna.

Referințe

• DEX online