orna

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză orner < latină ornare. Confer italiană ornare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
orna
Infinitiv a orna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ornez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să orneze
Participiu ornat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora.
    A orna un parc.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe