orologerie
română
Etimologie
Din franceză horlogerie (după orologiu). Confer italiană orologeria.
Pronunție
- AFI: /o.ro.lo.ʤe'ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului orologerie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orologerie | orologerii |
| Articulat | orologeria | orologeriile |
| Genitiv-Dativ | orologeriei | orologeriilor |
| Vocativ | orologerie | orologeriilor |
- (înv.) meseria ceasornicarului.
- ceasornicărie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online