ceasornicar

română

Etimologie

Din ceasornic + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ʧe̯a.sor.niˈkar/

Substantiv

Declinarea substantivului ceasornicar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ceasornicar	ceasornicari
Articulat	ceasornicarul	ceasornicarii
Genitiv-Dativ	ceasornicarului	ceasornicarilor
Vocativ	ceasornicarule	ceasornicarilor

1. persoană care repară sau vinde ceasuri.
2. insectă dăunătoare, mică de 4–5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax).

Cuvinte derivate

• ceasornicărie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online