ortoză

română

Etimologie

Din franceză orthose.

Pronunție

• AFI: /or'to.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului ortoză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ortoză	ortoze
Articulat	ortoza	ortozele
Genitiv-Dativ	ortozei	ortozelor
Vocativ	ortoză	ortozelor

1. mineral din grupul feldspaților, cu aspect lăptos, roșiatic sau gălbui și cu luciu sticlos sau sidefos, întrebuințat în ceramică sau în industria sticlei; ortoclaz.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online