otolit

română

Etimologie

Din franceză otolithe.

Pronunție

• AFI: /o.to'lit/

Substantiv

Declinarea substantivului otolit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	otolit	otolite
Articulat	otolitul	otolitele
Genitiv-Dativ	otolitului	otolitelor
Vocativ	otolitule	otolitelor

1. (anat.) corpuscul calcaros din urechea internă a vertebratelor sau din vezicula auditivă a nevertebratelor, care servește la formarea senzației de echilibru sau la transmiterea vibrațiilor sonore.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online