ovo

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : ovo-, óvo

esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Din latină ōvum.

Pronunție


Substantiv

ovo, pl. ovoj

  1. ou

Cuvinte derivate





galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină ōvum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ovo m., ovos pl.

  1. ou





ido

(Ido)

Etimologie

Din epo. ovo < latină ōvum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ovo, pl. ovi

  1. ou





italiană

(italiano)

Etimologie

Confer uovo.

Pronunție


Substantiv

  1. formă alternativă pentru uovo.





latină

(Latina)

Etimologie

Formație onomatopeică; confer greacă antică εὐάζω (euáksō).

Pronunție

  • AFI: /ˈo.woː/


Verb

ovō (infinitivul prezent ovāre, perfectul activ ovāvī, supinul ovātum)

  1. a jubila, a exulta
  2. a aplauda, a ovaționa

Cuvinte derivate





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină ōvum.

Pronunție


Substantiv

ovo m., ovos pl.

  1. ou
  2. (argou, Brazilia) testicul, coi

Cuvinte apropiate

Expresii





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină ōvum.

Pronunție


Substantiv

ovo m., ovos pl.

  1. ovă

Paronime





venețiană

(vèneto)

Variante

Etimologie

Confer italiană uovo.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ovo m., ovi sau uvi pl.

  1. ou