ovo

Vezi și : ovo-, óvo

esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Din latină ōvum.

Pronunție

• AFI: /'ovo/

Substantiv

ovo, pl. ovoj

1. ou

Cuvinte derivate

• ova

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină ōvum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ovo m., ovos pl.

1. ou

---

ido

(Ido)

Etimologie

Din epo. ovo < latină ōvum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ovo, pl. ovi

1. ou

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Confer uovo.

Pronunție

• AFI: /'ɔvo/

Substantiv

1. formă alternativă pentru uovo.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Formație onomatopeică; confer greacă antică εὐάζω (euáksō).

Pronunție

• AFI: /ˈo.woː/

Verb

ovō (infinitivul prezent ovāre, perfectul activ ovāvī, supinul ovātum)

1. a jubila, a exulta
2. a aplauda, a ovaționa

Cuvinte derivate

• ovālis
• ovanter
• ovātiō
• ovātus

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină ōvum.

Pronunție

• AFI: /ˈo.vu/

Substantiv

ovo m., ovos pl.

1. ou
2. (argou, Brazilia) testicul, coi

Cuvinte apropiate

• desovar
• ova
• ovinho
• ovoide
• ovovivíparo

Expresii

• babar ovo
• chupar o ovo de
• de ovo virado
• fazer ovo
• ovo de Páscoa
• pisar em ovos
• ser um ovo

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină ōvum.

Pronunție

• AFI: /ˈo.βo/

Substantiv

ovo m., ovos pl.

1. ovă

Paronime

• huevo

---

venețiană

(vèneto)

Variante

• óvo

Etimologie

Confer italiană uovo.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ovo m., ovi sau uvi pl.

1. ou