pârâtă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din pârât.

Pronunție

  • AFI: /pɨ'rɨ.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pârâtă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pârâtă pârâte
Articulat pârâta pârâtele
Genitiv-Dativ pârâtei pârâtelor
Vocativ pârâto pârâtelor
  1. parte dintr-un proces civil împotriva căreia este introdusă acțiunea; (p.ext.) învinuită, acuzată, inculpată.


Traduceri

Anagrame

Referințe