luneca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină lubricare.

Pronunție

  • AFI: /lu.neˈka/


Verb


Conjugarea verbului
luneca
Infinitiv a luneca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
lunec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să lunece
Participiu lunecat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă; (p.ext.) a cădea.
  2. (v.intranz.) a se mișca, a se deplasa cu ușurință, lin, fără zgomot; a se strecura ușor.
  3. (v.intranz.) (despre păsări) a zbura lin, cu ușurință.
  4. (v.intranz.) (despre mâncăruri sau băuturi) a se deplasa ușor pe gât; a se înghiți ușor, a aluneca.
  5. (v.refl.) (fig.) (înv.) a se lăsa ispitit, a se amăgi, a se înșela; a greși.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe