pălămar
română
Etimologie
Din ucraineană palamar.
Pronunție
- AFI: /pə.lə'mar/
Substantiv
| Declinarea substantivului pălămar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pălămar | pălămari |
| Articulat | pălămarul | pălămarii |
| Genitiv-Dativ | pălămarului | pălămarilor |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană care îngrijește de o biserică, îndeplinind și anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; țârcovnic.
Traduceri
Traduceri