cult

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză culte < latină cultus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cult
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cult culte
Articulat cultul cultele
Dativ-Genitiv cultului cultelor
Vocativ cultule cultelor
  1. omagiu care se aduce divinității prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni și prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii.
  2. sentiment exagerat de admirație, de respect, de venerație, de adorație față de cineva sau de ceva.
  3. religie, confesiune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe