pănușer

română

Etimologie

Din pănușă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /pə.nu'ʃer/

Substantiv

Declinarea substantivului pănușer
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pănușer	pănușere
Articulat	pănușerul	pănușerele
Genitiv-Dativ	pănușerului	pănușerelor
Vocativ	pănușerule	pănușerelor

1. (reg.) locul unde se păstrează, în timpul iernii, pănușile uscate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online