păscare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a paște.

Pronunție

  • AFI: /pəs'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
păscare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păscare păscări
Articulat păscarea păscările
Genitiv-Dativ păscării păscărilor
Vocativ păscare păscărilor
  1. (pop.) păscut; loc de păscut, pășune.
  2. (la oină) situația, atribuția celui (sau celor) care trebuieservească pe cel (sau pe cei) de la bătaie.


Traduceri

Anagrame

Referințe