păscut

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : pascut

română

Etimologie

Din verbul a paște.

Pronunție

  • AFI: /pəsˈkut/


Substantiv


Declinarea substantivului
păscut
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păscut păscute
Articulat păscutul păscutele
Genitiv-Dativ păscutului păscutelor
Vocativ păscutule păscutelor
  1. faptul de a paște; pășunat, pășune.

Cuvinte apropiate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
păscut
Singular Plural
Masculin păscut păscuți
Feminin păscută păscute
Neutru păscut păscute
  1. (despre iarbă, fân) mâncat de către animale erbivore.
  2. (p.anal.; înv.) cules.
  3. (p.anal.; înv.) procurat.
  4. (p.ext.) mâncat.
  5. (despre stări sufletești, facultăți psihice) resimțit.
  6. (despre stări sufletești, facultăți psihice) întreținut.
  7. (despre stări sufletești, facultăți psihice) întețit.
  8. (înv.) ros de către viermi, boli.
  9. (înv.) distrus de către viermi, boli.
  10. (înv.) dezonorat.
  11. (înv. și reg.) rătăcit.
  12. (reg.; despre păr) tocit.
  13. (reg.; despre păr) tuns.
  14. (despre un teren) folosit ca loc de pășune.
  15. (despre animale erbivore) însoțit de către păstor pentru a paște.
  16. (bis.; înv.; despre colectivități) condus de către un îndrumător spiritual.
  17. (și substantivat m. și f) (bis; înv.) (om) îndrumat de către duhovnic.
  18. (și substantivat m. și f) (ființă) ocrotită, păzită.
  19. (fig.) urmărit cu perseverență de noroc.
  20. (fig.) amenințat de primejdii.
  21. (fig.) dușmănit.


Traduceri

Etimologie

Din paște.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru paște.

Anagrame

Referințe