pătrățel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pătrat + sufixul -el, -ea, -ică.

Pronunție

  • AFI: /pə.trə'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
pătrățel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pătrățel pătrățele
Articulat pătrățelul pătrățelele
Genitiv-Dativ pătrățelului pătrățelelor
Vocativ pătrățelule pătrățelelor
  1. diminutiv al lui pătrat.
  2. mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped.


Traduceri

Referințe