palancă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă, poloneză palanka, maghiară palánk.

Pronunție

  • AFI: /pa'lan.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
palancă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ palancă palănci
Articulat palanca palăncile
Genitiv-Dativ palăncii palăncilor
Vocativ palancă palăncilor
  1. (înv.) palisadă.
  2. (reg.) nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc.

Expresii

  • A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî


Traduceri

Referințe