gard
Etimologie
Din albaneză gardh, slavă (veche) gradŭ.
Pronunție
- AFI: /gard/
Substantiv
| Declinarea substantivului gard | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gard | garduri |
| Articulat | gardul | gardurile |
| Genitiv-Dativ | gardului | gardurilor |
| Vocativ | gardule | gardurilor |
- construcție de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc.
- împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinderea peștelui.
- (sport) fiecare dintre obstacolele în formă de gard de la unele probe atletice de alergări; (la pl.) probă atletică în care se folosesc aceste obstacole.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie
- A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a păcăli (pe cineva)
- A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase
- A sări peste (sau dincolo de) gard = a depăși limita admisă (prin atitudinea, faptele sale)
- A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunța (la ceva)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online