parcheta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză parqueter.

Pronunție

  • AFI: /par.ke'ta/


Verb


Conjugarea verbului
parcheta
Infinitiv a parcheta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
parchetez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să parcheteze
Participiu parchetat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pardosi o încăpere cu parchet; a pune parchet.
  2. a împărți o pădure în parchete (II).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe