Sari la conținut

penitent

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză pénitent < latină poenitens, poenitentis.

Pronunție

  • AFI: /pe.ni'tent/


Substantiv


Declinarea substantivului
penitent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ penitent penitenți
Articulat penitentul penitenții
Genitiv-Dativ penitentului penitenților
Vocativ penitentule penitenților
  1. credincios care se supune penitenței.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
penitent
Singular Plural
Masculin penitent penitenți
Feminin penitentă penitente
Neutru penitent penitente
  1. care aparține penitentului, de penitent.


Traduceri

Referințe