pentaclorură

română

Etimologie

Din franceză pentachlorure.

Pronunție

• AFI: /pen.ta.klo'ru.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului pentaclorură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pentaclorură	pentacloruri
Articulat	pentaclorura	pentaclorurile
Genitiv-Dativ	pentaclorurii	pentaclorurilor
Vocativ	pentaclorură	pentaclorurilor

1. (chim.) clorură a elementelor pentavalente.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online