peremptoriu
Etimologie
Din latină peremptorius, franceză péremptoire.
Pronunție
- AFI: /pe.remp'to.rju/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului peremptoriu | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | peremptoriu | peremptorii |
| Feminin | peremptorie | peremptorii |
| Neutru | peremptoriu | peremptorii |
- care este de netăgăduit; imposibil de a fi contestat.
- Acțiunea sa este peremptorie.
Sinonime
- categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit
Traduceri
Traduceri
|