peremptoriu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină peremptorius, franceză péremptoire.

Pronunție

  • AFI: /pe.remp'to.rju/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
peremptoriu
Singular Plural
Masculin peremptoriu peremptorii
Feminin peremptorie peremptorii
Neutru peremptoriu peremptorii
  1. care este de netăgăduit; imposibil de a fi contestat.
    Acțiunea sa este peremptorie.

Sinonime


Traduceri