perucă
română
Etimologie
Din franceză perruque, italiană perrucca.
Pronunție
- AFI: /pe'ru.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului perucă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | perucă | peruci |
| Articulat | peruca | perucile |
| Genitiv-Dativ | perucii | perucilor |
| Vocativ | perucă | perucilor |
- obiect confecționat din păr, din lână, din fire sintetice etc. și purtat pe cap, peste sau în locul părului natural.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online