perucă

română

Etimologie

Din franceză perruque, italiană perrucca.

Pronunție

• AFI: /pe'ru.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului perucă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	perucă	peruci
Articulat	peruca	perucile
Genitiv-Dativ	perucii	perucilor
Vocativ	perucă	perucilor

1. obiect confecționat din păr, din lână, din fire sintetice etc. și purtat pe cap, peste sau în locul părului natural.

Cuvinte derivate

• perucherie
• perucăreasă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cauper
• pureca

Referințe

• DEX '98 via DEX online