pițulă

română

Etimologie

Din maghiară picula.

Pronunție

• AFI: /pi'ʦu.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului pițulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pițulă	pițule
Articulat	pițula	pițulele
Genitiv-Dativ	pițulei	pițulelor
Vocativ	pițulă	pițulelor

1. monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; (astăzi fam.) monedă de valoare mică; gologan, para.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• luptai
• pătuli

Referințe

• DEX '98 via DEX online