pițulă
română
Etimologie
Din maghiară picula.
Pronunție
- AFI: /pi'ʦu.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pițulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pițulă | pițule |
| Articulat | pițula | pițulele |
| Genitiv-Dativ | pițulei | pițulelor |
| Vocativ | pițulă | pițulelor |
- monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; (astăzi fam.) monedă de valoare mică; gologan, para.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online