para

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : para-
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
para

română

Etimologie

Din neogreacă παρα (pará), franceză para-.

Pronunție

  • AFI: /'pa.ra/


Prefix

  1. element de compunere care înseamnă:
    1. „foarte”, „tare”, „puternic” și servește la formarea unor adjective și a unor substantive.
    2. (depr.) „mult”, „prea numeros” și servește la formarea unor substantive folosite la plural.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din franceză para-.

Prefix

  1. element de compunere care înseamnăapără”, „contra” și servește la formarea unor substantive.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din turcă para.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
para
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ para parale
Articulat paraua paralele
Dativ-Genitiv paralei paralelor
Vocativ para paralelor
  1. monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat și în țările românești; (astăzi) ban de valoare mică.
  2. (p.gener.) monedă (metalică).
  3. (fam.; la pl.) bani; (p.ext.) avere.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban
  • Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc)
  • Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic)
  • A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva)
  • A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut
  • Parale bune = bani mulți
  • (fam.) A face parale = a fi valoros, de preț
  • A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva


Traduceri

Etimologie

Din franceză parer.

Verb


Conjugarea verbului
para
Infinitiv a para
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
parez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pareze
Participiu parat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc.
  2. (v.tranz.) (p.gener.) a reușievite, să facă față.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe