piastru

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din germană Piaster, franceză piastre.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
piastru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ piastru piaștri
Articulat piastrul piaștrii
Genitiv-Dativ piastrului piaștrilor
Vocativ piastrule piaștrilor
  1. monedă (turcească) de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului și care a circulat și în țările române.


Traduceri

Anagrame

Referințe