picni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
picni
Infinitiv a picni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
picnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să picnească
Participiu picnit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop. și fam.) a atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită.
  2. (v.tranz.) (fig.) (despre boli, dureri, necazuri etc.) a veni (și a atinge, a doborî pe cineva) pe neașteptate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe