picni

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /pik'ni/

Verb

Conjugarea verbului picni
Infinitiv	a picni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	picnesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să picnească
Participiu	picnit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (pop. și fam.) a atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită.
2. (v.tranz.) (fig.) (despre boli, dureri, necazuri etc.) a veni (și a atinge, a doborî pe cineva) pe neașteptate.

Cuvinte derivate

• picnire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online