pieptănuș

română

Etimologie

Din pieptene + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /pjep.təˈnuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului pieptănuș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pieptănuș	pieptănuși
Articulat	pieptănușul	pieptănușii
Genitiv-Dativ	pieptănușului	pieptănușilor
Vocativ	pieptănușule	pieptănușilor

1. diminutiv al lui pieptene; pieptănaș, pieptenel.
2. (la pl.) pieptene.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online