pieptene

română

Variante

• piepten, pieptăn

Etimologie

Din latină pecten.

Pronunție

• AFI: /ˈpjep.te.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului pieptene
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pieptene	piepteni
Articulat	pieptenele	pieptenii
Genitiv-Dativ	pieptenelui	pieptenilor
Vocativ	pieptene	pieptenilor

1. obiect de toaletă confecționat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinți mărunți, care servește la pieptănat părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă.
2. (mai ales la pl.) unealtă cu dinți metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul fibrelor textile; pieptănuși; (p.ext.) element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile.
3. (p.anal.) nume dat mai multor obiecte, unelte sau părți componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca întrebuințare, cu un pieptene.

Cuvinte derivate

• pieptenel
• pieptănar
• pieptănariță
• pieptănaș
• pieptănuș

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din pieptăna.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru pieptăna.
2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru pieptăna.

Referințe

• DEX '98 via DEX online