Sari la conținut

piroteală

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a piroti + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /pi.ro'te̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
piroteală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ piroteală piroteli
Articulat piroteala pirotelile
Genitiv-Dativ pirotelii pirotelilor
Vocativ piroteală pirotelilor
  1. faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, moțăială, somnolență.


Traduceri

Referințe