pirui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
pirui
Infinitiv a pirui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să piruie
Participiu piruit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre păsări) a cânta în triluri; a ciripi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe