pirui

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /pi.ru'i/

Verb

Conjugarea verbului pirui
Infinitiv	a pirui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să piruie
Participiu	piruit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre păsări) a cânta în triluri; a ciripi.

Cuvinte derivate

• piruit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• irupi

Referințe

• DEX '98 via DEX online