pitoașcă

română

Etimologie

Din pită + sufixul -oașcă.

Pronunție

• AFI: /pi'to̯aʃ.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului pitoașcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pitoașcă	pitoaște
Articulat	pitoașca	pitoaștele
Genitiv-Dativ	pitoaștei	pitoaștelor
Vocativ	pitoașcă	pitoaștelor

1. (reg.) specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca (Boletus granulatus).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• copastia
• căsăpito

Referințe

• DEX '98 via DEX online