pită

Vezi și : pita, Pita, PITA, píta, pitá, Pîta, Pītā

română

Etimologie

Din bulgară пита (pita), sau mai degrabă din greacă bizantină πίτα (píta).

Pronunție

• AFI: /'pi.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului pită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pită	pite
Articulat	pita	pitele
Genitiv-Dativ	pitei	pitelor
Vocativ	pită	pitelor

1. (reg.) pâine.
2. (fig.) hrană necesară pentru trai; mijloace de existență; (p.ext.) slujbă, funcție, post.

Cuvinte derivate

• pitar
• pitarcă
• pitoașcă
• pitoi

Cuvinte compuse

• pita-vacii

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apți
• pați

Referințe

• DEX '98 via DEX online